duminică, 26 aprilie 2009

Eu si C

Mergeam cu C,si depanam amintiri sub o umbrela rosie,rupta...care cat de cat ne ferea de ploaia care uda asfaltul, era liniste.In urma se auzea sunetul ploii si pasii nostri ce inaintau cu o oarecare repezeala.C venise sa se planga,vorbeam de o ora dar inca nu intelegem care e problema pricipala,imi repeta intr-una..."si ce ar trebui sa fac?".. capul imi vajaia si sincer nu mancasem,nu prea pot sa dau sfaturi in asemenea conditii.Hotarasem sa luam niste clatite,infulecam,atunci intelegeam ca defapt nu era nici o problema era aceea tanjeala pt nimic..si eu am momente de felul asta, cand pur si simplu ar fi bine sa nu fi in fata mea ci undeva mai departe.si ce sai spun lui C?ma gandeam?"stii C nu ai nimic..e doar astenia..."...Parca uitase tot dupa 2 ore in care statusem la povesti in timp ce sorbeam dintr-o ciocolata calda si ploaia se oprise,oamenii forfotau pe strada acum.C ma adus acasa.Mi-a multumit,mi-a zis cu o oarecare mandrie ca rad mai mult ca inainte si ca se simte mai bine.Nu iam multumit ci lam imbratisat..Eram bucuroasa.Am ajuns acasa,am intrat in camera unde lumina veiozei parca din ce in ce mai chioara taia un semicerc peste cartile mele.Incepusem sa invat la biologie.

Un comentariu: