marți, 21 aprilie 2009

TIMPUL

TimpuL,scurgerea tacuta a unor fire de nisip..ocolul pe care il face luna in jurul pamantului si ocolul pamantului in jurul soarelui,primul strigat al noului nascut.Moartea ce denota imbatranirea omului dus spre drumul pierzaniei..intr-un cimitir de zara,sub o chiporoasa intunecata marmura pe care zace un nume scrijelit pe jumatate sters de vant si de ploaie,natura care moare in fiecare iarna si se naste in fiecare primavara.o fotografie ingalbenita,un sat uitat.Timpul...este cuvantul si secretul ,nadejdea si melancolia

Un comentariu:

  1. Dar totusi nu trebuie sa uitam ca totul trece ... si totul se va termina ( bineinteles pentru a renaste), dar problema se pune ca si timpul trece ... si culmea chiar daca pare abusrd, candva si el se va termina, se pune problema? timpul va putea sa renasca? si daca da, cum ?!

    RăspundețiȘtergere