vineri, 11 iunie 2010

Azi am avut semi partiala tanjala pt nimic.Am simtit aceleasi lucruri care imi displac,am mers observand oameni fericiti,draguti,copii alergand..cu ochii plini de vise,atat de fericiti.Imi imaginam ca o sa fie cu totul altfel cand voi fi mare,acum lucrurile se intorc , azi imi doream cu disperare mai fiu copilul mamei .Inca sunt dar nu si copil in adevarul sens,acum apar lucrurile mari ce ascund copilul din tine fara sa observi,apre iubirea ,esecul,realizarile,hopuri din ce in ce mai mari,sperante,iubiri puternice cu despartiri "tragice".Cu fiecare zi am impresia ca imi e greu sa ma mai adun si ar fi foarte ciudat daca as reusi,cred ca imi duc gandul des la oameni batrani ce ne privesc cu admiratie "tineretea" ,ei vad ca oamenii sunt din ce in ce mai incapabili sa perceapa lumea la adevaratul sens al ei,nu stiu sa m.ai reactionez la afectiune sau iubire , numai sunt obisnuiti cu iubirea.Vor sa fie iubiti dar poarta mereu un scut doar de teama sa nu fie atinsi,atunci ce rost mai are?traiesc in secolul vitezei si asta justifica totul probabil...Am sa ma mut undeva sau astept sa ma renasc in alt timp.


P.S:"Iubesc viata cu tot ce o inconjoara "