marți, 21 septembrie 2010

prea putin peste ganduri

Ai ales de multe ori sa pleci,iar eu sa raman,sa raman in linistite apoi sa explodez ramanand doar resentimente,reprosuri .Asa sunt lucrurile:scene greu de suportat si apoi te intrebi "unde s-a strecurat iubirea?"..Am facut cum mi-ai spus sa fac.Stii bine ,mi-ai spus spus sa dispar ,cu ranjetu ala pe buze si marea indiferenta ce ti se citea pe fata.Erai grabit,mi-ai spus ca nu vrei sa ma mai simti aproape.Fermacator de visatoare si indragostita nu am inteles niciodata intelesul cuvintelor tale.Uneori imi epuizez mitea cu amintiri injostitoare ,tulburarile mele incep sa fie tot mai rare,"ingenuncheatul" despre cat de bine o sa fie ce imi constrangeau persoana spre o teama prosteasca si neincetata.Inca am ore ...si te vad cum erai,modul tau straniu de e a vorbi,calm,rasul zgomotos,si cat de pornita eram sa nu te am.Asa cum au fost clipele,nici nu stiu sa aleg cuvintele.
Tu:mersul ,expresia fetei...si apoi te recunosc oriunde ai fi.
Acum cum a inceput exact nu.mi amintesc,sunt imagini derulate la sfarsit despre cum ma privesti ,de parca ai fi vrut sa ma convingi ca nu ai gresit cu nimic.

Marti noaptea

Azi dimineata,foarte de dimineata zaceam in pat cersind inca 5 minute.Oamenii par proaspeti sau urati dimineata,le simti grabeala,somnul care impreuna formeaza un dezastru.In drumul meu zilnic...nu exista nici o zi sa nu ma gandesc la iarna,la cum si cat de "invingatoare"trebuie sa ies anul asta.Nu mi-am mai expus gandurile de mult aici.Nu prea sunt multe de spus.Vara a plecat "cu trenul in Franta "din nou,Toamna vine incet incet cu ploile ei dese si marunte,cu bejul inchis de pe frunze pe care il ador,vise ...intriji din vietile noastre atat de pretioase,si prea scurte.